Nevoia de echilibru emoţional în situaţii de criză

Nevoia-de-echilibru-emotional-in-situatii-de-criza

Nevoia de echilibru emoţional în situaţii de criză

Faptul că suntem într-o experienţă nouă, nedorită, neaşteptată, plină de frică, furie, neputinţă şi anxietate nu cred că mai este o noutate pentru nimeni. Iată cum, dintr-o dată, suntem puşi faţă în faţă cu vulnerabilităţile şi fricile noastre, suntem scoşi cu forţa din zona de confort, fără să fim pregătiţi şi suntem pur şi simplu aruncaţi în zona fierbinte a acţiunii. Nu ştim ce resurse avem la îndemână pentru a face faţă provocării şi mai ales pare că suntem contracronometru, ca şi cum “ tic-tac”-ul ceasului este prezent permanent în faţa ochilor noştri, iar noi suntem blocaţi într-o minte care nu ştie ce este corect să facă pentru a scăpa cu bine. Simţim cum fiecare zi vine cu o stare de copleşire mai mare decât cea precedentă. Pare că suntem fără nicio posibilitate de a depăşi această situaţie de criză majoră.

Însă, din fericire, avem o posibilitate uriaşă pe care o avem la îndemână, aceea de a ne folosi propria minte pentru a ne crea echilibrul emoţional, resursă esenţială pentru a depăşi cu bine acest moment şi a ne învăţa lecţiile.

Consider că este important să reuşim la nivel mental să ne centrăm cât putem de mult pe prezent şi pe viitorul pe termen scurt, să înţelegem că nimeni nu poate să ştie cu precizie ce se va întâmpla pe termen lung, iar cum vom rezolva situaţia apărută vom vedea în momentul în care avem lucruri concrete şi specifice.

Cu cât ne axăm mai mult pe momentul prezent, sentimentul că suntem în  controlul vieţii noastre este mai bine simţit şi atunci anxietatea şi neliniştea sunt ţinute la distanţă. Psihologic, de asemenea putem controla ce ţine de noi şi de acţiunile pe care le putem face concret, pe care ni le putem asuma şi aduc o stare de bine.

Odată cu schimbarea contextului nostru extern de viaţă este absolut necesar să avem o perioadă de adaptare la noile condiţii, în măsura în care asaltul mediatic cu tot negativismul său ne ridică serioase probleme de calitate a vieţii. Este un lucru bun să fii informat, dar când devii mult prea informat, pe acelaşi subiect prezentat din ce în ce mai periculos, mintea ta percepe acest lucru ca un pericol iminent, în faţa căruia nu se poate apăra.

Situaţiile de criză sunt stresante prin ele însele, deoarece apar pe neaşteptate şi administrarea lor este dificilă, cu incertitudini referitor la pierderi şi perioada de timp de rezolvare. Reacţia exagerată la situaţia de criză poate duce la luarea şi implementarea unor decizii pripite, crearea unui stres adiţional celor din familia în care funcţionăm, utilizarea precară sau renunţarea la resursele disponibile, mergând până la situaţia de epuizare psihică sau chiar îmbolnăvire.

Stresul reprezintă o componentă normală a vieţii noastre, fără stres nu putem exista. Stresul înseamnă reacţia noastră la ceea ce se întâmplă în contextul în care existăm şi funcţionăm. Stimulii externi acţionează asupra organelor noastre de simţ, determină apariţia de senzaţii, sentimente, gânduri şi emoţii şi comportamente.

Să ţinem cont că stresul este reacţia noastră la factorii contextuali şi din acest punct de vedere, noi suntem responsabili de răspuns şi capabili de a-l modela şi aplica.

Practic este important să ne răspundem conform propriei minţi şi resurse personale la întrebarea cum vom face față acestei situaţii? Este important să conștientizăm modul personal de reacție la factorii de stres, pentru a-i putea minimiza efectele negative și pentru a-l gestiona mai bine.

De aceea este important să îmi definesc cei 3 piloni esenţiali ai echilibrului emoţional:

1. Centrarea pe ceea ce pot controla în momentul prezent (scăderea factorilor stresori şi creşterea ponderii celor care mă liniştesc)

Câteva exemple:

  • Aleg să mă informez asupra situaţiei o dată sau de două ori pe zi, din surse de încredere;
  • Fac activităţi cu cei dragi care îmi fac plăcere;
  • Mă uit la filme documentare;
  • Fac planuri de viitor;
  • Mă întâlnesc cu persoane optimiste, care îmi dau încredere.

2. Planificarea şi organizarea fiecărei zile

Câteva exemple:

  • Avem agenda familiei cu activităţi haioase, la care râdem şi glumim;
  • Ore de masă;
  • Pauze de conectare pozitivă;
  • Socializare, chiar dacă doar virtual uneori, cu persoane din afara familiei;
  • Sărbătorirea micilor victorii zilnice.

3. Concentrarea pe continuarea proiectelor personale care îmi aduc validare, motivaţie pentru a merge mai departe cu încredere

Câteva exemple:

  • Fiecare are nevoie şi de timp personal, chiar atunci când suntem în familie;
  • Monitorizarea micilor progrese realizate;
  • Ţinerea unui jurnal de acţiuni pozitive;
  • Crearea de emoţii pozitive;
  • Trimiterea unui gând bun cuiva, în fiecare zi.

Evenimentele care se petrec în viaţa noastră sunt neutre. Felul în care suntem pregătiţi să le facem faţă le transformă în experienţe din care ieşim mai puternici sau rămânem în rolul de victimă neputincioasă.

Întotdeauna ne putem pune întrebarea “ce am eu de învăţat de aici?” şi vom găsi mereu răspunsul.

Când mintea noastră are planuri de viitor şi ne canalizăm resursele pe care le avem, devenim mult mai puternici şi mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Reuşim mult mai uşor să ne centrăm pe o soluţie şi sentimentul de neputinţă se diminuează foarte mult.

Foto credit www.pexels.com