Cele 12 expresii interzise în vocabularul unui părinte

Cele-12-expresii-interzise-în-vocabularul-unui-părinte

Cele 12 expresii interzise în vocabularul unui părinte

A ŞTI CE SĂ NU SPUI copilului tău nu vine automat la pachet cu copilul la maternitate. Nimeni nu îţi dă un manual de instrucţiuni cum să îţi educi copilul şi cu siguranţă nimeni nu îţi pune la dispoziţie o listă cât mai completă cu acele vorbe şi expresii pe care SĂ NU LE SPUI NICIODATĂ copilului tău ca să nu îl răneşti, umileşti, respingi, destabilizezi sau să îi distrugi viitorul respect de sine, evident, împotriva voinţei tale. Oricât de frustrat, enervat, grăbit sau supărat pe el sau pe alţii ai fi.

A ŞTI CE SĂ NU SPUI copilului tău înveţi în timp. Pe pielea ta şi pe viaţa lui. Şi când ai învăţat, el e deja mare, plecat de acasă şi purtând cu sine toate urmele gravate de vorbele tale deseori inconştiente pe sufletul şi destinul lui.

Nu te surprinzi spunând copilului tău lucruri în timpul unei discuţii mai aprinse fără ca măcar să te fi gândit la consecinţele lor? Aproape orice părinte s-a înfuriat la un moment dat şi a spus copilului său cuvinte pe care şi-ar fi dorit să le fi putut lua înapoi. Însă acest lucru nu se mai poate …

Iată cele 12 expresii pe care îţi recomand să le scoţi din vocabularul de părinte:

  1. „Dacă mai faci o singură dată asta…“
  2. „Lasă-mă în pace! Nu faci nimic ca lumea“/ „N-o să se aleagă nimic de tine“ (cu sensul „eşti un nimeni“)
  3. „Mai bine nu te-ai fi născut“ / “Mai bine nu aveam copii“
  4. „Îţi doresc să ai un copil exact ca tine!“
  5. „ Ce nu e în regulă cu tine?“
  6. Orice care începe comparativ negativ cu „Când eu eram de vârsta ta…“
  7. „Dacă te porţi frumos, îţi cumpăr o jucărie.“
  8. „Îmi este ruşine cu tine!“ / „Mă faci de ruşine“ / „M-ai dezamăgit“
  9. „De ce nu poţi să fii şi tu ca sora ta/fratele tău/ colegul tău…?“
  10. „Ieşi afară din casa mea!“
  11. „Pentru că aşa spun eu!“
  12. „Eşti exact ca tatăl tău / maică-ta.“

Toate aceste expresii îi transmit copilului mesajul psihologic:
NU EŞTI BUN DE NIMIC !!!

Majoritatea copiilor sunt foarte iertători; ei îşi iubesc părinţii şi vor să se înţeleagă bine cu ei.  Ei vor reţine de multe ori ceea ce ai spus, dar vor reţine şi faptul că ţi-ai cerut iertare.

Iar acesta este un model şi exemplu bun de urmat în viaţă de către ei pentru că ceea ce tu spui este:  „Am făcut o greşeală. Iartă-mă. Mă străduiesc să nu mai repet greşeala. Şi să ştii că te iubesc.”

Bariere în comunicarea emoţiilor copiilor create în mod involuntar de reacţiile părinţilor.

Cand  părinţii conştientizează aceste modalităţi ineficiente de comunicare ( datorită faptului că blochează tendinţa copilului de a-şi împărtăşi emoţiile cu ajutorul cuvintelor ), atunci există şansa ca ei să renunţe la acestea, înlocuindu-le cu altele prin care să demonstreze disponibilitatea de a empatiza, de a surprinde emoţiile şi gândurile propriului copil.

Reacţii tipice ale părinţilor care TREBUIE EVITATE:

I. A critica şi a face de ruşine:

Mesaj: “Eşti un copil răutăcios şi obraznic.”
Dauna psihologică: Efectele nedorite asupra formării imaginii de sine şi încrederii în sine.

Mesaj: “Să le spunem bunicilor ce ai făcut în parc şi cum au râs toţi copiii de tine.
Dauna psihologică: Se transmite mesajul că el nu este valoros.

Mesaj: “ Tu nu eşti ca fratele tău, ascultător şi harnic.
Dauna psihologică: I se interzice să fie el însuşi, supunându-i-se că trebuie să fie ca fratele său.

II. Distragerea atenţiei de la problemă:

Mesaj: “ Hai să-ţi spun ceva haios ce mi s-a întâmplat când mă întorceam acasă. Un adevărat comic de situaţie.”
Dauna psihologică: Acest lucru dă impresia că funcţionează pe moment, dar în realitate copilul se poate simţi respins sau poate crede că adultului nu-I pasă cu adevărat de ceea ce simte el.

Mesaj:Am o idee foarte bună. Aş vrea să ne uităm la un film cu Mister Bean.”
Dauna psihologică: A evita o problemă nu înseamnă sub nici o formă rezolvarea ei. Emoţiile generate de aceasta persistă.

III. Admonestările şi ameninţările:

Mesaj:Ai grijă cum te comporţi, că altfel o să vezi tu!”
Dauna psihologică: Stimulează fie docilitatea, fie resentimentele, ostilitatea şi comportamentul opoziţional.

Mesaj: “ Dacă nu faci imediat ce ţi-am spus, o să mă supăr rău!”
“ Ai numai de pierdut pentru că nu asculţi niciodată ce-ţi spun
.”

Dauna psihologică: Se creează impresia că nu contează decât nevoile şi emoţiile părintelui, nu şi cele ale copilului.

IV. Comenzile şi direcţionările excesive:

Mesaj:Nu contează ce vrei tu să faci, eu nu îţi dau voie să mergi în excursie.”
Dauna psihologică: Copilul se simte frustrat pentru că nu îi sunt luate în considerare propriile intenţii.

Mesaj: “ Eşti foarte neastâmpărat, nu te mai agita atâta. Mă oboseşti foarte tare.”
Dauna psihologică: Senzaţia că nu este acceptat în momentul respectiv poate genera confuzie. Copilul se simte incomod (este favorizată apariţia resentimentului şi ostilităţii).

V. Tendinţa de a analiza şi diagnostica:

Mesaj:Nu o suni pe colega ta pentru că eşti foarte timid.”
Dauna psihologică:  Copilul nu-şi va învinge timiditatea pentru că i se spune că este astfel, dimpotrivă, i se va accentua stânjeneala în situaţiile sociale.

Mesaj: “ Nu le spui colegilor părerea ta de teamă că nu vei mai fi acceptat în grupul lor.”
Dauna psihologică: Se accentuează teama de evaluările celorlalţi.

Mesaj: “ O provoci mereu pe sora ta pentru că eşti foarte gelos.”
Dauna psihologică: Se revoltă atunci când interpretările sunt false, întrucât se simte acuzat pe nedrept.

 VI. Tendinţa moralizatoare:

Mesaj: “ Nu trebuie să te comporţi astfel, respectivul este mai presus de orice, iar tu nu eşti în stare să ţii cont de ceea ce te învăţ. Vreau să înţelegi că trebuie să faci ce spun eu, pentru că ştiu mult mai multe decât tine.
Dauna psihologică: Copilul simte că părintele nu are încredere în judecata lui si că trebuie să accepte fără să discute soluţiile impuse de acesta. De asemenea, poate să se culpabilizeze pentru că simte că nu este aşa cum trebuie.

VII. Tendinţa de a da soluţii

Mesaj: “ Cel mai bine în această situaţie este să alegi varianta pe care ţi-am spus-o.”
             “ Nu trebuie să te laşi copleşit, ci trebuie să faci ce spun eu.”

Dauna psihologică: Se blochează iniţiative copilului de a încerca să găsească soluţii. Părintele poate să-l ghideze, dar nu să-i rezolve el problemele. Astfel se vor menţine dependenţa  de ajutorul celorlalţi şi neîncrederea în sine.

Dacă ai rezonat cu conţinutul articolului îl poţi distribui prietenilor şi te poţi abona la newsletter aici pentru a primi alte noutăţi din domeniu.

Foto credit www.pexels.com