Apariţii media

Cum ajungem să dăm în mintea copiilor: beneficiile nebănuite ale cărţilor de colorat pentru adulţi

Chiar dacă ne lăsăm copleşiţi de grijile de zi cu zi, copilul din noi nu dispare niciodată. El este cel care ne scapă de stres şi ne ridică de pe umeri povara vieţii de „om mare” prin fel şi fel de activităţi distractive. Una dintre cele mai eficiente dintre acestea este coloratul. Tendinţa de a ne găsi refugiul într-un joc pentru copii a fost explicată şi de psihologi. Atunci când sunt stresaţi, adulţii încearcă să se deconectze de grijile zilnice prin folosirea gadgeturilor, uitatul la televizor sau mersul la sală. O soluţie mult mai bună, spun psihologii, este coloratul. Ca şi meditaţia, coloratul ne ajută să ne detaşăm de alte gânduri, contribuind la atenuarea anxietaţii. Cum explică însă psihologii această tendinţă a adulţilor care îşi găsesc refugiul într-un joc pentru copii?

Şi acolo unde-s mai mulţi de doi, puterea devine vindecare şi schimbare. În primul rând a mentalităţii unei societăţi care are nevoie să renască din propria cenuşă!

Doamna Psiholog Mirela Horumbă, împreună cu care voi susţine grupuri de dezvoltare personală pentru femeile care doresc să iasă din relaţii abuzive şi să îşi rescrie viaţa, explică abuzul astfel încât orice adolescent să poată preveni un dezastru emoţional şi să rescrie circuitele neuronale.

Când ar trebui copilul să nu le mai spună părinților “mami” și „tati”

Un subiect delicat, poate chiar tabu, modul în care te adresezi părinților poate transmite multe informații despre relația pe care o împărtășești cu aceștia. Astfel, se pot ascunde în spatele acestor apelative aparent banale probleme de depedență sau, dimpotrivă, de distanțare față de părinți. Iată ce spune și psihologul despre acest subiect.

Voi începe prin a-mi expune părerea, pentru simplul motiv că, în mod surprinzător, nu există niciun fel de material care să abordeze această temă. Am întâlnit copii, deveniți apoi adulți în deplinătatea capacităților (fizice și mentale) care se adresează părinților în această manieră, însă nu am considerat apectul drept unul ieșit din comun.

Dezamăgire, frustrare şi nervi, dincolo de imaginea perfectă a vacanţelor în familie: românii şi-ar fura singuri căciula cu soluţia găsită de occidentali

Vacanţele în familie s-au transformat în ultima perioadă în motive de griji, stres, certuri şi chiar divorţ. Deşi înainte de începerea vacanţei suntem pozitivi şi încântaţi de multitudinea activităţilor pe care credem că le vom desfăşura, realitatea concediului aduce dezamagirea nereuşitei, lucru care duce la certuri interminabile, în încercarea de a găsi un vinovat.

Copiii, la fel ca şi părinţii, aşteaptă nerăbdători perioada vacanţelor. Grijile legate de serviciu, şcoală, note sau absenţe ar trebui să dispară pe loc atunci când începe concediul. Cu toate acestea, studiile arată că vacanţa este cel mai bun câmp de luptă pentru a ne descărca tensiunile acumulate peste an.

Cea mai fericită perioadă este cea în care planificăm concediul, nu vacanţa

Simpla planificare a concediului ne face mai fericiţi, arată un studiu efectuat de cercetătorii olandezi şi publicat în „Jurnalul de Cercetare a Calităţii Vieţii“. Pe de altă parte, rezultatele au arătat că nivelul de satisfacţie scade brusc în primele zile de vacanţă. Conform sondajelor, o treime dintre cupluri se ceartă chiar în a doua zi de concediu, iar cea mai des întâlnită frază care porneşte un scandal este „ Ţi-am spus eu….!”

Părinţii nu sunt proprietarii copiilor

Orice parinte ai întreba ce isi doreste pentru copilul sau, iti va raspunde ca vrea sa devina un adult fericit si multumit cu viata lui. Si este firesc pentru ca toti cautam starea de bine si echilibrul personal, pe care o numim confort psihologic.

Desi intentia si dorinta noastra este pozitiva si demna de toata lauda, multi dintre noi intampinam dificultati in a implementa metodele si mijloacele specifice care duc la indeplinirea acestei misiuni speciale pe care o are fiecare parinte in parte.

Adesea se intampla acest lucru pentru ca suntem “virusati mental” cu ideea ca un adult devenit peste noapte parinte stie ce are de făcut, pentru ca se confunda ingrijirea copilului cu educarea sa, cuvantul care descrie aceste doua aspecte fiind acela de parenting. In zona ingrijirii copilului medicii pediatri ne sunt de un real folos, insa in zona educatiei suntem lasati pe cont propriu. Si de cele mai multe ori aceasta este aria in care facem cele mai multe greseli, nu fiindca asa vrem , ci fiindca nu cunoastem.